E dimineaţă, soarele nu a rasărit încă.
Aştept venirea ploii şi te mai aştept pe tine.
De fapt pe tine te-am aşteptat toată noaptea în vis şi nu ai venit.
Sunt tristă şi parcă dintr-o dată nu mai aştept nimic.
Mi-e greu să-mi ridic capul de pe perna moale.
În dimineţa aceasta nu o să pot manca,
Sunt prea plină de tine.
Prefer să-mi umezesc buzele cu puţină apă.
Nu pot să dorm şi încă mă gândesc la tine.
Aud o rândunică dincolo de fereastră cum vorbeşte în limba ei.
Oare ce-o fi zis?
Poate încerca să-mi zică că nu vei veni niciodată.
Şi ce dacă nu vei veni?
Simt o greutate imensă pe pleoape
Poate că e timpul să visez din nou.
Nu vreau să adorm tristă
O sa-i spun rândunicii să plece ,
Să plece şi ploaia să pleci şi tu.
Linişte…acum dorm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu