Lebăda

Sunt doar o papuşă cu sânge rece
Ador mirosul tău de craniu înverzit.
Eşti precum o lebădă fară culoare la marginea lacului.
Mâna mea ascuţită îţi va împunge ochii
Şi vei muri.
Vei fi doar o moarte în care îmi voi scălda fiecare cuvânt.

Trăim într-un decor negru
Eu păpuşă, tu lebădă.
Părul meu de plastic simte mirosul de craniu
Ai vrea să mă vezi plutind deasupra lacului
Ai vrea să mă vezi moartă precum ochii tăi morţi.

Sunt doar o papuşă rece
Mi-am transformat palma într-o corabie
Navighez cu lebăda pe sângele galben.
Mi-am înecat trupul de plastic în mirosul de carne
Sunt doar o umbră a întregului decor.

Ochii mei au tranformat totul în plastic
Carnea ta a devenit tare
Acum eşti doar o lebădă rece
Mult prea rece.

Mâna ta

Îmi culeg carnea moartă
Când mâna ta mi-a atins trupul
Au rămas doar oase.

Îmi culeg ochii morţi
Când mâna ta mi-a atins trupul
Au rămas doar pietre.

Îmi culeg pielea moartă
Când mâna ta mi-a atins trupul
Au rămas doar vene.

Mi-am cules fiecare parte din mine
Mi-am pus trupul într-o sticlă
Şi am privit
Totul era rece
Am rămas doar un cântec
Mâna ta a distrus totul.

Mi-am aşezat carnea pe oase
Mi-am aşezat ochii precum două insecte moarte
Mi-am lipit pielea apoi mi-am băut totul
Îti regăsesc mâna în fiecare parte a tupului meu.

Sfârşit în noapte

În noaptea albastră doi tineri s-au întalnit pentru prima oară
Şi-au atins mâinile şi s-au sărutat.
Mai târziu dragostea se naşte din unghiile lor îngălbenite
Era o dragoste dolofană şi plină de viată.
Dragostea le-a spus tinerilor:
"Eu sunt aici, aşa cum voi sunteţi în noapte.
Eu vă doresc, aşa cum voi vă doriţi trupul.
Eu vă simt, aşa cum voi vă simţiţi unul pe celălalt. "
Apoi tinerii s-au îndreptat spre dragoste
Şi au început să muşte din ea ca dintr-un măr.

Mai târziu din urechile tinerilor se naşte un şarpe
Din şarpe se naşte urâtul.
Urâtul le-a spus tinerilor:
"Eu sunt aici pentru sângele vostru,
Pentru pielea voastră,
Pentru carnea voastră,
Pentru moartea voastră. "
Tinerii s-au îndreptat spre urât
Şi-au început să muşte din el ca din propria carne.

Mai târziu din capul tinerilor se naşte un ochi
Din ochi se naşte o lumină
Din lumină se naşte o pată
Pata le-a spus tinerilor:
"Eu sunt aici precum un nor
Din mine o să plouă
O să simţi frigul şi ura
Durerea şi dezamăgirea"
Tinerii s-au îndreptat spre pată
Şi au început să muşte din ea ca din propria iubire.

Mai târziu din trupul lor se naşte o umbră
Din umbră se naşte un râu
Din râu se naşte un peşte
Din peşte se naşte moartea
Era precum o regină neagră cu aripi de vultur
Moartea le-a spus tinerilor:
"Voi sunteţi trecutul vostru,
Aţi mâncat şi aţi fost mâncaţi
Aţi simţit şi aţi fost simţiţi
Acum e randul meu"
Tinerii se îmbrăţişară pentru ultima dată
Moartea a început să muşte din ei ca dintr-o bucată de lemn
Simţea şi se bucura
Râdea şi sughiţa.
După ce moartea a mâncat carnea tinerilor
Din ochii ei au început să curgă lacrimi
Tinerii încă trăiau în moarte
Plângeau pentru neîmplinirea lor
Au înţeles în cele din urmă
Că dragostea înseamnă moarte
Şi că din moarte nu te vei putea naşte niciodată.

Naştere

Atunci când moartea mi-a creat trupul
Eu eram doar un cântec
Apoi mi-a format mâinile
Şi am devenit o simplă carne.

Atunci când moartea mi-a creat ochii
A luat culori din toate fiinţele
Şi mi-a dat lumină
A preparat pământul
Şi l-a făcut foc
A pus jarul peste carnea mea
Şi mi-a format culoarea.

Atunci când moartea mi-a creat orbitele
A transformat piatra într-un săpun
Şi mi-a spălat glezna
Apoi a turnat apă fierbite pentru a mă face pură.

Atunci când moartea mi-a creat fiinţa
A luat bucăţi de sticlă
Şi mi le-a înfipt în creştet
Durerea era singurul simţ pe care-l aveam.

Atunci când moartea mi-a creat orizonturile
Mi-a pictat pe frunte un cerc negru
Acolo era viaţa mea
Mi-a pus sufletul în palme
Şi m-a născut.

Interiorul

Atunci când ţi-ai pierdut un vis, înseamnă că ţi-ai pierdut o parte din tine.Căutăm fericirea dincolo de orele existente.Suntem nişte visători la sfârşit de februarie.Ne căutăm în interior cuvintele pentru a supravieţui în lumea aceasta pustie parcă fără culoare.Suntem ebsenţi la exterior şi prezenţi mereu în interiorul nostru.Gândurile şi idealurile parcurg fiecare parte din corp.Existăm pentru a visa, pentru a da lumii speranţa acestui alb.Ne închidem în fiecare silabă şi cântăm către ceruri.Nu scriu pentru a fi înţeleasă, nici pentru a fi admirată, scriu pentru că vreau să-mi creasca aripi în suflet, vreau să depăşesc ceea ce nu poate fi depăşit. Ce ar fi lumea aceasta fără cuvinte ? Cuvintele ne alcătuiesc, ne fac să fim întregi.Chiar dacă mâna e mult prea departe de trupul meu, eu sunt întreagă. Cuvintele mă alcătuiesc bucată cu bucată.
Interiorul meu e locul cel mai pur pe care-l posed, e locul unde se adăpostesc visele, speranţele, chiar şi dezamăgirile. Suntem atât de puri, atât de curaţi cand ochii cei mari ne luminează încheieturile cuvintelor.Aş vrea ca totul să devină o clipă infinită din care să-mi nasc existenţa.
În ochii mei se văd pete, am vărsat lichidul din interiorul meu pentru a mă compune. Am pete precum ceara şi pete precum cuvintele fără culoare.Fiecare interior are înţelesul lui şi clipa în care traieşte e unică pentru fiecare speranţă. Chiar dacă suntem umbre păşim precum fiinţa.
În această zi mi-am spălat trupul cu cerneală şi mi-am îmbrăcat sufletul cu mantia celor spuse.
Nu gândi prea mult cuvintele, nu le da înţelesuri, ci simtele precum o parte din tine.Fii acel cuvânt încă nerostit.

Sticlă

O să-mi ating piciorul pentru ultima dată
O să mănânc din ochii mei vineţi
Şi o să calc pe moarte
O să mă rup de clipă în smoală
Mi-am transformat trupul în bucăţi de sticlă
Pielea mea e neagră
Închisoarea din care mi-am născut mâinile


Atinge-mă pisică de mare
Atinge-mă cât trupul meu e viu
Precum o placentă.

Dacă

Dacă râd nu e bine
Dacă plâng nu e bine
Dacă dansez nu e bine
Dacă mă distrez nu e bine
Dacă scriu poezii nu e bine
Dacă iau 5 la şcoală nu e bine
Dacă trăiesc pentru voi nu e deloc bine

Piatra

Plâng precum o carte necitită de nimeni,
simt depărtarea.
Ochii cenuşii mă privesc mereu,
sunt iluzia acestui alb.
Totul este atât de limpede
încât nu-mi găsesc mana

O să mă vezi moartă precum o pasăre
Şi o să-mi simţi trupul greoi
O neagră imagine
Sunt oarbă si palma mea e o piatră
Singuratatea s-a așezat peste tâmple.

Universul albastru

În universul albastru ochii tăi caută plăcere

iar tu îţi cauţi trupul

Pentru a-l fuma ca pe o ţigară

În universul albastru trupul tău descompus

Mă urmăreşte precum o felină

Ai vrea să mă mănânci bucată cu bucată

Ai vrea să-mi simţi gustul  amar

În universul albastru degetele tale mult prea lungi

Au atins cuvintele

Aici eşti doar o fiară

Gata să atace oricând.

Întuneric

E aşa de noapte încât nu pot să-ţi ating mâinile

Glasul meu nu se aude

E aşa de noapte cand nu eşti tu

Şi ştiu că nu vei fi niciodată

Singurătatea se scurge pe geam precum o picătură

Şi totuşi e aşa de noapte

încât obscuritatea devine-o plăcere

Viaţa mea încinsă precum o lavă

Văd doar cum te evapori

Ridicându-te  uşor deasupra mea

E aşa de noapte încât

Transparenţa s-a transformat  în abis negru

Privesc  viaţa  precum nişte tablouri

Nimic nu mai are culoare

Imaginea ta a dispărut

Şi tot ce e omenesc  a încetat să existe

Ne stingem uşor precum o flacără

Ne prelingem ușor precum ceara

Caut în întuneric

Și găsesc doar nişte rămăşiţe de carne

Alături de care am învaţat să trăiesc.

Monolog

 E dimineaţă, soarele nu a rasărit încă.

Aştept venirea ploii şi te mai aştept pe tine.

De fapt pe tine te-am aşteptat toată noaptea în vis şi nu ai venit.

 Sunt tristă şi parcă dintr-o dată nu mai aştept nimic.

Mi-e greu să-mi ridic capul de pe perna moale.

În dimineţa aceasta nu o să pot manca,

Sunt prea plină de tine.

Prefer  să-mi umezesc buzele cu puţină apă.

Nu pot să dorm şi încă mă gândesc la tine.

Aud o rândunică dincolo de fereastră cum vorbeşte în limba ei.

Oare ce-o fi zis?

Poate încerca să-mi zică că nu vei  veni  niciodată.

Şi  ce  dacă nu  vei  veni?

Simt o greutate imensă pe pleoape

Poate că e timpul să visez din nou.

Nu vreau să adorm tristă

O sa-i spun rândunicii să plece ,

Să plece şi ploaia să pleci şi tu.

Linişte…acum dorm!

Negru

N-am  să-mi ascund părul negru

                  în negrul  imens

  N-am să vorbesc despre tine   

               Ca despre negru

 N-am să-ți ating mâna neagră

      de negru lucid transparent

       N-am să privesc niciodată

               Spre negrul de ceară.