Ascunsă după un nume fals,încerc să îmi deschid sufletul.Simt că pot să scriu multe lucruri frumoase şi interesante, însă cel mai mult îmi place să scriu despre mine. Sunt o visătoare şi pot alerga mai sus de cer şi mai sus de cuvinte. Pentru că viaţa nu e deloc aşa cum ne dorim am apelat la această metodă pentru a face ca realitatea să fie pe placul meu. Am căutat în mine lucruri care să mă reprezinte, lucruri cu ajutorul cărora să-mi evidenţiez personalitatea. N-am să vă scriu inca de fluturi sau despre sentimentele mele, acum am să vă desenez prin cuvinte imaginea mea.
Nu am crezut niciodată în frumos, pană în clipa în care mi-am privit trupul în oglindă şi mi-am zărit ochii.Aveam nişte ochi superbi si de atunci mi-am dat seama că privirea mea misteriosă transmite multe lucruri frumoase.Încercând să fredonez o piesă întamplător mi-am auzit vocea. Nu am deloc o voce melodioasă şi nu pot să cant precum Whitney Houston, însă mi-am dat seama că vocea mea este culoarul cuvintelor şi ca prin ea pot să-mi creez singura calea fericirii.
Aţi simţit vreodată că mâinile voastre sunt ciudate sau că nu înţelegeţi forma unui obiect? Nu va speriaţi şi eu am simţit lucrurile acestea si am avut impresia că mâinile mele sunt ciudate. Însă acum privindu-mă dincolo de trup mi-am descoperit părtile frumoase. Sufletul este ceea ce ne face să fim valoroşi.Trupul e doar o oglindă în ceaţă. Nu înţelegi multe daca încerci să descrii pe cineva după chipul lui, însă îl poţi înţelege doar atunci când îi vezi sufletul deschis precum o carte.
Nu vreau să fiu doar o copertă frumoasă de carte, ci vreau ca întregul univers să-l pătrund cu privirea, vreau să dansez în paşii valsului meu interior.Dorinţele noastre sunt scopul nostru în viaţă. Să luptam pentru ceea ce ne dorim şi să trecem peste orice obstacol care ne stă în calea fericirii noastre. Însă în viată sunt lucruri peste care nu poţi să treci .Sunt precum o cicatrice care rămane veşnic pe trupul tău.
