Întuneric

E aşa de noapte încât nu pot să-ţi ating mâinile

Glasul meu nu se aude

E aşa de noapte cand nu eşti tu

Şi ştiu că nu vei fi niciodată

Singurătatea se scurge pe geam precum o picătură

Şi totuşi e aşa de noapte

încât obscuritatea devine-o plăcere

Viaţa mea încinsă precum o lavă

Văd doar cum te evapori

Ridicându-te  uşor deasupra mea

E aşa de noapte încât

Transparenţa s-a transformat  în abis negru

Privesc  viaţa  precum nişte tablouri

Nimic nu mai are culoare

Imaginea ta a dispărut

Şi tot ce e omenesc  a încetat să existe

Ne stingem uşor precum o flacără

Ne prelingem ușor precum ceara

Caut în întuneric

Și găsesc doar nişte rămăşiţe de carne

Alături de care am învaţat să trăiesc.